Biserica Schitul Mãgureanu din Bucuresti, cu hramul Intrarea în bisericã a Maicii Domnului - Vovidenia si Sfântul Ierarh Visarion, a fost întemeiatã între anii 1751-1752 de Marele Logofãt Constantin Vãcãrescu si sotia sa, Marica fiica Vornicului Iordache Kretulescu si a Doamnei Safta, nãscutã Brâncoveanu.
Rãmânând neterminatã la moartea lui Constantin Vãcãrescu, 1752, s-a isprãvit si s-a înfrumusetat de cãtre fiica dumnealor, Maria, împreunã cu sotul ei Marele Ban Mihai Cantacuzino Mãgureanu, în zilele domnitorului Constantin Voda Racovitã, adicã între anii 1753-1756.
Biserica veche deteriorându-se cu vremea si ne mai fiind proprie slujirii, a fost dãrâmatã si pe locul ei s-a ridicat biserica de astãzi, între anii 1881-1884, prin grija Epitropiei si cu concursul binevoitor al obstii, pãstrându-si acelas hram.
Pictura este opera pictorului Gheorghe Ioanide care ca si contemporanul si colegul sãu Tãtãrescu, inaugureazã în pictura noastrã bisericeascã, dupã scoala italianã, un curent nou: pictura realistã.
Catapeteasma de un deosebit simt artistic este executatã de cãtre sculptorul Costache Georgescu si pictatã de cãtre acelasi pictor în anul 1884, când biserica a fost sfintitã si datã cultului. De la biserica veche se pãstreazã pisania cu litere chirilice, asezatã în peretele bisericii dinspre nord, icoanele împãrãtesti, rânduite în interiorul bisericii, la intrare, Sfânta Cruce, din Sfântul Altar, icoana Sfântului Visarion si icoana Cuvioasei Paraschiva, cu ornamente de argint si un epitaf cusut în fir donat de "Scarlat si Elena cu fii lor", cu dedicatie în limba greacã. |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|